ÃŽn dar mi-ai oferit cuvinte
Și m-ai lăsat să le culeg;
Să ard de patimi și dorințe
Și să creez din ele un întreg.

Din apă ți-am luat sclipire;
Argint curat, mărgăritarul pur,
Și am spălat păcatele in nemurire
Din ochii tăi, zâmbetul dur.

Din fum ți-am luat albastrul purpuriu,
Culoarea cerului de tomnă-ntârziată;
Și-am așezat pe chipul tău neviu
Petale de iubire-uscată.

Din păr ți-am luat mătasea de-abanos,
Catifelarea și atingerea suavă
Și melodia cerului noros
Cântată în octavă gravă.

Din zâmbet ți-am luat miracol;
Atingere de mâini în nopți cu lună;
Și ți-am prezis precum un vechi Oracol
Cum viața ta de-acum în colo sună.

Din lacrimă ți-am luat doar puritate,
Tot ce-i frumos pe chipul tău să șadă;
Iar versurile mele pline de anxietate
Pe ale tale gene-n noapte or să cadă.