aseară în mașină
am înțeles totul clar.
emilio îmi explica nu știu ce idioțenii
de când a fost el în pakistan.
și atunci am avut o revelație.
bă cornele, dacă ai bani nu-l poți cumpăra pe d-zeu,
dar îți poți cumpăra o biserică mișto,
undeva prin centru.
în spaniolă sună cam așa:
"si tienes mucha pasta, no lo puedes comprar a dios,
pero puedes comprarte una iglesia muy maja,
bien situada"
cornel s-a întors spre mine.
mi-a replicat direct în română.
"taci mă, nu mai vorbi prostii!"
a intervenit și abdullah, timid, complet aiurea.
vroia să știe cum poate ajunge acasă.

până la urmă l-am dus de mână
la stația lui 39.
pe drum m-am tot uitat după
o biserică mișto.
vreau să am una, situată central,
cu turle și sfinți pe pereți.
să fie doar a mea,
să pot sta în ea ca într-un cavou
cu aer condiționat.