șușotesc printre valuri albaștri
gri-verzui, ca marea...
nu cântă, nu fluieră
visează lumina ce izvorăște din umbre,
pietrele lunecoase din adânc,
apa

dansează în perechi de anotimpuri,
albaștri și senini
sau dimpotrivă –
răsfrânți în spumele uraganelor
gri-verzui

și uneori mai aruncă ochii peste valuri;
și uneori mai pășesc pe alge...
amintindu-și cum odată
știau să umble pe pământ