cutiile poștale-s pline cu-abonamentele de ziar
ca într-un cimitir romantic mocnește-ntre ferestre-un jar
pisica mița de la unu pândește pasera-n gutui
dulceața penelor să-i lase un gust de carne amărui
potaia scării tot îngână o haită ce răzbate-n cer
iar vântul scârțâie în schela de peste drum din șantier
atârnă luna-n macarale găleata cu meteoriți
pe gardul cârciumii de tablă e scris cu creta: O COLIÞI
nu-i nici un om doar liliecii ai zice că pășesc în dinți
din când în când de pe biserici să sugă sângele din sfinți
ce plin era mai de cu seară trotuarul cu dudui rujate
au fost atrase cu xenon către banchetele din spate
încă mai simți în aer pielea de molie fără elan
de cinematograf de gară mucegăit până-n tavan
așa desculț și-n capul gol alerg pe scări operatorul
mai sus că nu se vede scrisul în care vreau să-mi bag piciorul!