Ierni dulci

Ca pe săracii fără sobe să îi culci
În cerul fără frig al milei Tale,
Ne-mparte, Doamne milostiv, ierni dulci,
Fulgi calzi de nea, pe cărnurile goale –

Ierni dulci, ca floarea-n măr, să dai la toți,
Să ne colinde-albine de ninsoare,
Și din căldura Ta, să dai, de poți,
Măcar somn lin, acolo unde doare –

Să nu ne deșteptăm deloc în acest veac,
Să nu vedem împărăția gheții,
Nici gerul care mușcă din sărac,
În pântec, Doamne, să ne porți nămeții –

Și fii de gheață-n calda Ta Lumină,
Să nu ne naști nici măcar în Eden,
Mai bine-n Tine, plămădiți din tină,
Să Te rugăm să ne păstrezi, etern –

Acoperă-Þi copiii de afară,
Și-n toată bunătatea-Þi să ne culci,
Ne iartă frigul care ne-mpresoară,
Și ne împarte, Doamne Bun, ierni dulci -





5 decembrie 2007