Mă faci să rad, mă faci să plâng,
Mă faci să simt ce n-am simțit nicicând,
Îmi dai aripi și mă-nveți să zbor,
Să mă-nalț pe cel mai înalt nor,
Apoi mi le iei, mă lași să cad..
Să mă prabușesc în iad.

Mi-apari în vis și îmi șoptești,
Îmi spui mereu ca mă iubești,
Dar niciodată nu grăiești
De unde vii, sau cine ești..

De ce nu-mi spui cum te numești
Zeiță a celor nelumești..
De ce atunci cand mă privești,
Îmi dai speranță și-mi zâmbești,
Ș-apoi dispari.. ca în povești.