Plutesc prin frunzele ce cad
în miez de toamnă la pământ
și nu-nțeleg de ce mai sânt
aici, departe de-al tău gând.

Plutesc prin frunzele ce cad,
ce mă întreabă «unde ești?».
Eu le răspund că ai plecat
demult, departe, fără să-mi spui că mă iubești.

Plutesc prin frunzele ce cad
și nu mai știu dac-am visat.
Un vis de sticlă ce s-a spart
în cioburi mici, în cioburi de smarald.