Mă striga un nume de cer
peste fereastra deschisă a luminii...
Craniul meu colosal,universul unei mâini înghețate
imi pedepsește rațiunea în descarnare.
Credeam în tot omul
din timpul cavernos al lutului,
dar nu mai pot
sufletele s-au întors cu spatele
mâinile cu unghile
mințile cu prostia
și eu...fără mine.