eu știu că scriu
din vremi apuse aducând
tandre romanțele
lăsate în urmă de galeșul pas
prin nu mai știu ce port
la marea destinului
destinat să existe,
și mai știu
privirea ei
pe care mă ruga mereu
să o răstălmăcesc
întru împlinirea faptelor
pe care neîndrăznind
a le cere
le purta de-atâta timp în minte...

da, eu știu că scriu
sufletelor privind în urmă,
și să mă ierte Dumnezeu
de nu mă pot nicicum alinia
mersului veacului meu!