Plesnește un mugur în pântec
din veșmântul verde țâșnește un demon
închid fermoarul la haina organelor
întind guma reflecțiilor elastice
peste huma sfărâmicioasă a minciunilor
o minge sare de la apus la răsărit
și se lovește de umbra dură a obsesiilor
spartă de așchia necredinței
din ea se scurge o îndoială crepusculară
suprapusă pe muzica tragică a plânsului
mizeria din lume o absorb cu albul ferm
desfășurat pe aleea dârzeniei.