La naftalină-n garderobă
Aripi de îngeri stau în teanc
În după-masa care, sobră,
Își plimbă visele prin parc .

Pe-aleile pustii, trec văduvi,
Înalții plopi ce nu au soț,
Sub arșița ce sapă-n măduvi
Tăceri ca urmele de glonț .

Pe drumul orelor ratate ,
Cu glezne-n iarbă sângerând ,
Trec îngerii cu biete cioate ,
Prin cerul zilei șchiopătând .

Cu foamea dorului te caut,
Pe tine, îngere de lut,
Și mușc cu sunete de flaut
Din trupul tău ca un sărut .

Și-ți dau din stoc, nelimitate
Aripi de îngeri scoase vrac,
Să trecem în eternitate ,
Ca doi luceferi fară leac .