Din cer murdar de visele-mi întunecate,
De dorințe ne-mplinite, aruncate în gunoi
Cad ploi de-acid în gândurile-mi înșelate
De-al sortii vid și-al iadului blagoslovit noroi.

Iar Dumnezeu din ceruri mă privește în oglindă
- Sau poate-o fi de jos, din Hades cel de farmec sfânt?-
Și-mi picură în suflet o notă de colindă
Și o rază de lumină în negru-mi simțământ.

Singurătatea mea de veacuri se face și mai goală
Prin demonii sintetici ce veșnic mă-nconjoară.
Și zac în patu-mi de nimic iubind lucida boală
A zarului vieții ce axa-și înconjoară.