o duioșie zace-n fiecare
și-un pas în plus de faci nu ești pierdut
am căutat inimii să-i pun scut
și-n lanț să leg tristețile amare


un dor de nicăieri se-ncheagă lut
purtat de-un gând pe pajiști selenare
închis de timp în tainice chenare
ca unic sens al artei spre-absolut


doar spectrul apei vii mă înconjoară
când se reflectă în oglinda morții
am tot întors pe dos și haina sorții


și am purtat-o ca pe-un vis de vară
ei, nostalgii trezite într-o doară
doar știm: în lut ne-om scufunda cu toții