Ești atît de frumoasă, iubito
Încît te-aș lega de bompres
Să-mi îndupleci stihiile
Să-mi tulburi nopțile
Să-mi ostoiești uraganele
Și să fii tu cea care strigă: «Pămîîîîînt!»
Aș propti prova corăbiei
ÃŽn primul banc de nisip din preajma plajei
Și-apoi te-aș duce pe brațe
Pînă la țărmul insulei
Acolo, la umbra unui palmier
Eu te-aș ruga să-mi ghicești în palmă
Tu m-ai ruga să nu beau toată sticla cu rom
Decît, eventual, după aceea
În fine, am căuta amîndoi
Cel mai frumos nume de fată
Pe care să-l dăm insulei.
Pentru început.
Toate astea dacă nu cumva, pînă s-ajungem,
Mi-ai zăpăci de tot acul busolei
Care ar lua-o definitiv razna
Și-am eșua în prima bandă Moebius dublă
Ce ne-ar ieși în cale
Condamnați să nu mai înțelegem vreodată
Dacă tu ești jos sau, dimpotrivă
Eu sînt sus

Și, oricum, n-am sfoară
Păi, ce? Stai tu nelegată?