În iazul părăsit se zbate înserarea
Prinsă-n năvodul stelelor
Petale de hyacint ne veghează de sus,
Duhuri ale pădurii, șoapte pierdute,
Totul se mistuie în focul nopții,
Aprins la vreo stînă, departe...
E ora tainică,
Pâlpîie sufletul nostru, licurici orfan,
Lacrima celui ce adoarme
ÃŽn umbra iubitei.