dincolo de noapte nu mai e nimic
doar ziua de luni
stă acolo ca o stație în care uiți să cobori
locul cu miez de nisip
în care îți văd ochii
dar ochii tăi nu au văzut ploaia
o strigă doar cu fiecare atingere seacă
ca pe un câine pe care ai uitat să-l împuști
și-acum ți-e milă să-i dai bani să-și cumpere mâncare

dincolo de nopțile nedormite
sunt altele mai întunecate ,mai adânci
cu un zâmbet mai larg decât îmi pot imagina