Se apropie noaptea și fulgii cad într-una,
Focul arde roșu, am stins demult lumina,
Mai pun un lemn pe foc să fie cald și bine,
Sperând c-ai să rămâi până târziu cu mine.

Orele trecute ne prind tot împreună,
Hainele cad jos de prea multă căldură,
Tremurăm înfiorați privindu-ne timid,
Focul viu în ochii noștri arde strălucind.

Îmbrățișați în șoapte de timp ne-ndepărtăm,
De ce să mai dormim când noi deja visăm?
Se pare că în zare cerul se deschide,
Noaptea se topește, dimineața vine.

Vin zorii și vom fi treziți din vis de soare,
Dar zăpada cade, cade răbdătoare...
Rămâi aici, departe de înghețul vieții
Să-mpletim dulcele vis al dimineții.