inima mea este un fruct
poți mușca din ea ca dintr-o gutuie necoaptă
ți se vor strepezi dinții și vei scuipa
toate diminețile petrecute cu mine

îmi vor crește vene subterane
pânză freatică cu miros de ghimbir
te voi inunda din nou

o lagună unde poți dormi întins cât vrei
până când o lumină insuportabilă
îți va sparge palma
și un cârd de cuvinte
va migra în tine

abia atunci te vei injecta zilnic cu respirația mea
până nu vei mai ști cine ești


inima mea este un miriapod speriat
golită de sânge devine lentilă ce reflectă
doar chipul tău

un pumn de nisip aruncat în ochi
doar atât și trec zâmbind mai departe

o poți răzui cu o lamă fie și veche
să poți vedea cum mișună iubirea

uneori o peliculă de praf pe mâna ta
alteori un film alb-negru care zace pe mal

hematiile se duc spre Est odată cu prima zăpadă