Chipul
sculptat în palmă
ca o dorință dă formă zilei
și timpul pocnește constant
când noaptea încearcă
să intre în culoare
zâmbetul absent
de trupul scrijelit de sudoare
mimează tristețea unei rugăciuni
fără lacrimi...

Stârnit de tăcere
desfac mâinile și te chem
vino...
adu puțină iubire
și îmbracă copilul din mine

...eu o să rămân
în afara întâmplării.