Văd umbre.... pe drumul ăsta plin de curbe
încerc să-mi părăsesc corpul ăsta plin de bube
Parcă în visul meu soarele era pe cer
Acum doare, oare de ce este altfel?
îmi caut disperat printre oameni fericirea
Dar încet, încet imbătranesc și-mi astept nemurirea
AHHH! îmi pun sufletul pe-o foaie
și te rog să-ti amintești de mine alergand plin ploaie
Moare? Sau trăiește?
Am obosit sa fiu mereu copilul care crește
Orbește mă bat, cu acest pește din cap
Care-mi spune-n fiecare zi : nici azi nu o să tac!
Pune sentimente-n texte, fă-i pe ei ca să le pese
și ajută-i și pe ei ca să scape acum de lese...
Oare.... e bine ?
hmmm.. răspunsul vine de la sine