mă simt încolțită de toate atingerile uitate
pe obiectele din cameră/vin spre mine ca niște aștri-n hublou
întorc ceasul cu fața spre perete/ dar nu e de/ajuns/ sap o groapă în timp
s-arunc tot și jurnalul
întâi îl deschid pentru ultima dată
dau peste o floare presată
pe care e scris ceva
o ating și cuvintele se fărâmițează
clipocesc prin cameră purtate de curent/ fereastra se zbate și trimite o rază să le prind mai ușor un mesaj pe care-l îndes în șănțule-
țe sub pleoape-șșșt!-


oricum asta a fost gata amintirile le-nșir
le trag prin artere cu o durere bună/mă uit în mobil:
doar o rugăciune tip sistem citește și dă mai departe ( de la șefa
iar a găsit făcături sub birou)
un îndemn să trimit un sms că o să
câștig nuștiuce ori că mi se triplează creditul/ să
fim serioși/o rețetă de prăjituri cu cremă de lămâie
imaginea nebunului orașului aprins
de căldură cu nelipsita lui toporișcă
gesticulând amenințând pe o gură circulară
un câinuț prins de hingheri în parcul mitropoliei negru cu alb
zbătându-se cu gâtul în lațul de fier
zgâriind dintr-o parte în alta a imaginii
o lăcustă de azi noapte pleoștită pe geam
un corp filiform încastrat în pixeli
și tu cu o mână ferindu-ți ochii dreapta sau stânga mi-e
greu să ghicesc întotdeauna la
repezeală.

intru în pat și iar încerc cea mai
confortabilă poziție
în care să mor
mă studiez de deasupra (cu
toate liniile pleoștite de gravitație)
din profil (ca la poliție)
de sus și mai de sus
plămânii mei sunt un fluture fosforescent
trebuie doar să trag de vertebre o dată rapid să nu se agațe-n aripi
să zboare acum împing o să pot


@Dumitru Ungureanu