Cu toate că afară plouă
Și noaptea neagră s-a lăsat,
Când ornicul-a bătut de două,
Din pat, ușor, m-am ridicat.

Pornesc afară, desculță-ncet
Și merg alene-nspre pădure,
Acolo lângă tei aștept,
Aștept iubirea să mă fure…

Stau lângă tei și-aud izvorul,
Cel care curge ne-ncetat,
Căci numai el îmi știe dorul,
Și câte lacrimi am vărsat !
(iunie, 2002)