cumva am simțit
că îmi scot sufletul la licitație
chiar dacă
îmi lipsea prețul de pornire

când am terminat de povestit
se făcuse ziuă
stătuse câteva ore în fața mea
pe covor
învelită în pătură
privindu-mă
cu o atenție neobișnuită
apoi s-a ridicat
și-a aprins o țigară
și cu cel mai frumos zâmbet cu putință
a spus:
pentru o clipă
chiar am crezut că e adevarat;
hai să ne îmbrăcăm
nu vreau să întârziem
este 2008