cineva încearcă să-mi smulgă
puținul nimb ce-mi aurește fruntea din ziua în care
m-am îndrăgostit. Cineva îmi umple gura cu zăpadă
și vrea să mă sărute rece.
cineva se apropie de tine, te ia de mînă și te duce
într-un spațiu despărțitor, într-un spațiu
în care eu n-aș putea să-ți ating nici mănușile.

știi, am păreri foarte proaste despre felul
cum fac dragoste aricii cu aricioaicele lor. Și tocmai
mi se bagă o aricioaică în sîn. Aricioaica îmi perforează
pielița de pe suflet
și sufletul mi se scurge pe piept viu
ca argintul viu. Dacă te-aș îmbrățișa,
te-aș face numai argint viu din cap pînă-n
unghiile de la picioare. Ai avea
pedichiură de argind viu.

cîndva demult, ținîndu-ne strîns de mînă, am urmărit
cum vîntul răsfiră șiroaie tremurătoare de argint viu pe o masă de metal
sub un copac, la marginea unui oraș străin
cu munți verzi-întunecați de jur împrejur.

cineva îți lua mîna, o purta pe unde o purta
așezînd-o în cele din urmă pe creștetul meu.

și creștetul meu plutea peste crestele munților,
aurindu-le.