La geam o sticlă goală,
O vază prăfuită,
Pe masă o chitară
Și-o carte necitită

În pat un băiat singur
Și trist în astă seară
Pe buze apare-un murmur:
E ultima mea vară

Durerea ce-l străbate
Îi fura o grimasă
Ar vrea, dar nu se poate
Să fugă de acasă

Un prizonier se simte,
Captiv, fără scăpare,
Cu lipsă de cuvinte
Și fără de picioare

O amintire vagă
Îl face să tresară
E fata lui cea dragă
Și vizita de-aseară

Nu l-a uitat și vine
Si îi vorbește-n șoaptă,
Cu dor și cu suspine
De dragostea ei dreaptă

I-e dragă, o iubește
Ar vrea mereu să-i spună
Și inima-i zvâcnește
În piept ca o nebună

Se rupe de visare
Și nu mai știe sigur:
Aseară a fost oare?
Se simte-atât de singur...

Închide ochii, plânge
Și totu-i o poveste
Iar viața lui se frânge.
A fost... si nu mai este.