privea un albatros dinspre dealul cel mai apropiat de mare
privea spre cimitir...
privea un sicriu de catifea violeta...
era femeie ? - cea care trebuia sa doarma acolo
de ce a murit ? cum si unde s-a intamplat...
pasarea-si punea prea multe intrebari privind cerul inchizandu-se
venea noaptea
privea in urma si nu mai stia drumul
ii era frica, frica de ce ? frica de noapte ? frica sa nu ramana o umbra a cimitirului ?
sicriul...unde a disparut sicriul ?

un albatros privea spre cimitir
cimitirul parea lipsit de culoare...
unde-i catifeaua frumos colarata? si oare i-a venit muza ?
a vazut o adunatura de oameni, undeva langa o groapa...
vroia sa intrebe daca acolo s-a ascuns femeia imbracata intr-o bluza violeta
femeia care urma sa doarma in sicriul la care el privea
privea privea privea privea....nici o miscare
au murit cu totii ?
privea privea privea privea...oamenii aveau culoarea cimitirului
cimitirul era mort, culori inchise, culori ce n-aveau culoare....scoase ce nu se vad clar....griuri colorate
privea si-si dadu seama, ca oamenii nu erau vii, erau ingeri din pietre ce vegheau mormantul femeii cu sicriu de catifea violeta