agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-21 | [This text should be read in romana] |
Un șir de intrigi îmi mutilează stomacul
Atom al suferinței mele în labirintul alb Când mă luptam cu mirosul de vopsea proaspătă Răspândit de celula mea: camera 205. Of! Oaspeții mei plecau întregi Sau doar cu picioarele înainte; Doar eu, urmând roșii torturi, Legat de pat și bisturiat fără anestezie Lâncezeam. Dar nu. Nu durea. Priveam fascinat cum doctorii lucrau Direct pe mine, ca pe o broască râioasă Supusă disecției. Iar celula, Celula era albă, goală; afară ningea. Nu puteam să îmi ridic oasele, Nu puteam să-mi inund plămânii cu aer, Avid de oxigen. Mușchii mi se atrofiau zilnic; Stăteam culcat pe spate toată ziua. Tavanul mi-l imaginam cer, Varul sidefat era o galaxie, și încă una, Calea Varee. Îmi doream îngeri în fiecare seară Dar cine să mi-i strige când eu amuțisem. Perfuziile îmi erau schimbate De asistentele care mă căutau de bani Prin buzunare: 1, 2, 3, 4, 5, 6... Le-am pierdut numărul. Și tata, da, el care mi-a fost alături Cu lacrimi în ochi, Tata îmi încălzea pungile de sânge înghețat La piept, pe pielea goală. Of tată... mulțumesc. Și TU. TU stăteai sus și priveai. Da. Stau și plâng singur în celulă Căci l-am trimis pe tata acasă. O să ies curând pentru bună purtare, Dar nu mai e același sânge în mine. Îmi antrenez mintea ca să nu delirez Simțind oxigen invadându-mi plămânii Oxygen, oxygen. “Ești pregătit?” Da. “Pune-i masca. Bisturiu…”
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy