v era numele mamei de aceea nu îmi cere să trasez
linii perfect peste moarte
mai bine așteptăm să intre viermii în plăgi
acolo cel puțin se respiră doctore
durerea e la ea acasă
în corpul acela suspendat cu tălpile
alunecând pe alt cer

eu râd indecent paradoxal dau ca un mânz rănit
din copite
când simte sfârșitul în glonț

ei și ce mamă nu am unghii lungi
nu am dinții detartrați
nici colți pentru cruzime
sunt oarbă
e suficient pentru oameni

pipăi fiecare fantomă a celuilalt fără să tremur
îl adun fărâmă cu fărâmă
e îndeajuns cât am înghițit coconi
să nu mai văd fluturi joia