am putea merge umbră lângă umbră
fără să ne urmărim pașii
fără nicio întoarcere
în spatele drumului
până dincolo de biserică
spre răsărit
dacă ți-ai așeza inima
între mâinile mele
aplecate peste trup
ca o dorință
sub clopotul uitării
conștient să vindecăm
întâmplarea cu ritmuri
lente de sărut ce știu
să abată liniștea mută
de la răscruce de pași
fără trebuință
să căutăm în noi
imaginea zilei
singurul refugiu de suflet
în funcție de dorinți
să organizăm un flagrant
nu contează cine
se sacrifică primul
apoi strigă-mă încet
prin chemări nerostite
să ne căutăm amândoi

mă așez lângă
liniștea bisericii
și tac
ochii îmbracă imagini

...murmurul buzelor
mușcă din mine