nu mai știu să plâng
(cică ar fi un virus rar
fără antidot de ceva milenii)

când trec pe lângă oameni
pielea mea se face o apă vie
ei spun că aș avea un aer mistic
se-mbulzesc să mă atingă
doar cu vârful limbii
pentru albirea sufletelor
și înnoirea sângelui

tu doar înalți zmee cu privirea
și te întinzi în mine
ca un înger pe zăpadă