Devii poet…

Devii poet când viața-ntreagă,
În lungi și mari miriști aleargă.
Când crezi că viața e bolnavă,
Și nu ai ce să mai iei în slavă...

Pământul brusc nu te mai ține,
Iar vântul te-nconjoară bine.
Nimic bun pare ca să mai fie,
Nu mai ai acel loc, pentru tine...

Puțină lumină încă se mai vede
De sub pervaz, de sub perdele.
Din flori, din ce-i acum la vedere,
Din linii, curbe, puncte și desene...

Devii poet când căderea e aproape
Și disperat, cauți ceva ca să te scape.
Te-agăți de-un gând, uitat pe pleoape
Crezând în gând c-o să te scape...