Mi se părea că te cunosc,
Dar rănile mă tot opreau
Să te cuprind, și e firesc,
Jaruri in inimă m-ardeau...

De ce m-ai condamnat să sper,
Oare-ai uitat cât te iubeam?
În suflet ninge și e ger
Și-n casă lumânări nu am...

Cerneala s-a uscat pe foi
Căci am tot scris gânduri amare,
Am pozele în care noi
Ne-mbrățișam și prea mult doare...

Nu îți mai cer de-acum nimic,
Căci am tot primit NIMIC și TOT;
Să nu îmi ceri să-mi fii amic,
Eu pentru tine nu mai pot...