Nu ai invatat nici acum sa citesti printre randuri ?
Te intreb asa … ca sa ma aflu in treaba
Si oricum stiu ca
nu ai facut-o vreodata.
Si mai stiu ca vina imi apartine in totatlitate
pentru ca, mai demult,
cand te-am ales,
m-au fascinat picioarele tale lungi
captive in ciorapii negri cu gauri mari …
ca de plasa.

Si totul ti se pare atat de greu
Doamne cum te mai chinui !
Cand plec de acasa si te rog
Numai o singura data
Sa nu mai rostesti intrebarea :
« Unde ai fost ? »

Oare tu nu ai priceput niciodata ca …
Nu vreau sa mai aud ce ai inteles !?
Ca imi doresc macar o data sa percepi sensurile subtile
ce se ascund printre vorbele banale servite
pe intelesul tau, de femeie usoara
in ciorapi negri cu gauri mari…
ca de plasa !?

Nu mai ai nici un farmec acum si ciorapii
tai, cei negri, sunt prea vechi
si zac pe undeva in camara cu haine de demult
acolo unde, cand eram mai mic,
eu l-am ferecat pe Ad Litteram.

Te las acum cu ciorapii tai
cei negri cu gauri mari
ca de plasa.
Te las impreuna cu vechiul meu
tovaras :
Ad Litteram.