Mi-amintesc de tine
Ca de un concert de Bach
Când pasionale, primele note,
Îți mistuie chipul...
O violină, obrazul de ceară al vremii,
Spulberă nisipul din clepsidra ochiului meu,
E atâta liniște în nervura frunzelor de arțar
Încât aud ultimul diez cum se stinge
În jarul asfințitului din fotografia ta...
Acolo unde dragostea a rămas un voalat clișeu,
Așa cum aripile pescărușului se frâng,
Când pescarul împânzește cu plase argintii
Întreaga mare...