noapte

limbile ceasului devin inutile
dintre ruine
răzbate o lamentație permanentă
copilul babel
are gura ca o pivniță fără capac
nici poveștile
nici bancnotele n-o pot închide

ba chiar îl privesc dușmănos –
de câte ori
nu s-a întâmplat firul versurilor să se piardă
zadarnic am șezut de sute de ori în același loc
zadarnic l-am făcut în același fel
- credeam eu - să mai plângă

mulți spuneau în cârciumă: - ia aminte!
Humana are prea puțin calciu pentru Poezie,
iar anticorpii...
ehei, anticorpii
vor fi întotdeauna mai puțini fără alcool

acum stau între două arce de leagăn
nu știu de care parte somnul se va împlini
și chinui un vers cum un copil o pisică
poate va scoate
printre mustețile afumate
barem: Miau!

mi-au fost de cap plăcerile uitate
multe visele îmi stau fierbinți ca un nod în gât
e timpul
poate e timpul
îmi spun

literele să le pun la locul lor