am trimis catre saturn sageti inveninate
de cuvinte cu trupul arcuit al mortii,
cazut la talpile mele si-n adoratie catre tine
mi-a oferit nepretiosul sau inel sa
il asez pe degetul subtire, mana ta-i
de acum nestemata pentru el...el e de acum
purtator de podoaba..

cresc nuferi albi in picurii de aer ce iti
saruta fruntea.
iar unde carnea ta isi pierde urma,
la intalnirea dintre cotul tau si genunchiul meu,
se casca-o gura de pamant cat
se se-ngroape luna,acoperindu-si
trupul zvelt cu nufar alb,
rosu-n obraz si violet.