În rosturi albe, încă plouă gri,
Demult, de dinlăuntru,-s dezertoare,
Învinsă de „a fi, sau a nu fi”,
Măsor plecarea-n cârduri de cocoare...

Din dogme vechi, adun răsplăți hilare,
Final abstract, ademenind himere,
Mai cer un anotimp, o amânare
Ascunsă-n fructe coapte, efemere.

Reneg a mia oară ploaia gri,
Mereu născândă-n nopți de lună oarbă.
Erup rotund, ‘nainte de a ști
Povara jinduind să mă absoarbă...

În rosturi albe, încă plouă gri...