Și cad amurguri, unul câte unul,
Rodind astenic drumul înspre cruce.
Sunt vinovată, Doamne, vinovată!
Te-am implorat să-mi dai cât nu pot duce.

În ochiul toamnei, ard lumini tardive,
Mult limpezite-n limpede Izvor.
Înfiorată-s, Doamne,-nfiorată!
Azi, te implor să nu mă lași să mor!

Infirme vise trec, târându-și pașii,
Sub ceruri cu privire de acvilă.
Sunt născătoare, Doamne, născătoare
De sfâșieri nedornice de milă.

În ochiul toamnei, ard lumini tardive...
Azi, te implor să nu mă lași să mor!