regăsită în mine femeie cu mâinile netezi
pot adormi peste câmpuri de spaimă
pot asculta de-acum liniștită bătăile cuvintelor
mersul lor agresiv prin lume
pot dintr-o dată să nu mai înghit mâzga
să mă îndepărtez de mlaștini lucidă ca după orice trezire

nu mă mai sufocă venele fiarei
nu mai simt ghearele în jurul gâtului
peste hotarul de dincolo
pot trece acum cu limbă de dragoste
desculță și întoarsă spre partea nocturnă a bărbatului

suntem cei ce își arată corpul deschis cu toate țesuturile
păienjenișul ochilor zeama de viață
din care bem împreună orice gust ar avea
fără teama de sine fără teama de sinele sinelui
fără triumf inutil fără beatitudini false

așa umblăm unul prin celălalt simplu cu o singură umbră
pe care o împărțim o tăiem pe aceeași farfurie
până când creierul obosit se chircește până când erup libere
toate simțurile și vedem cuvintele oricum ar țâșni
le adulmecăm zilnic măduva

este bine așa
fără stigmatul omenesc al neîntâmplării