tristețea mea... iapă lăsată noaptea să pască rîme în pustiul orașului
ochii tulburi piele flască pe cartilagii
caut printre stîlpii de telegraf
mirosul copilăriei mele pietriș ud
fumul viselor arse
un motiv să nu te gîndesc
să nu-mi adun sprîncenele a înțelegere tardivă lipsa ta
adun cu grijă pielea rămasă sub unghii
să-mi lumineze spectral tăcerile
înapoi nici un viitor, înainte nici un trecut
se adună scobită în lut aceeași urmă pasului tău