Nu am bretele de sânge albastru pe coapse
și nici furouri de spasme măiastre

Nu am pași de Crăiasă înzăpezită-n
Maiestuozitate
Și nici haine cusute în fir de viță
Domnească.

Nu am casă sau masă

Nu am inteligență ce să înflorească-n
Diplome de lemn lăcuitor
Nu am pofte nebune de onoruri la scară
Și nici nebunii de Prada cu iz de
Chanel number five.

N-am prăsilă de iapă
cu gleznă de nerv fibrilant
ce să tragă mândră șareta spre stele

Și nici sânge de feminitate artistică
ce dă să atingă culmile nemuririi

N-am - nici măcar pe-o măsea
ceva din toate acestea
Și n-am, efectiv n-am regrete
după toate acestea

căci uite-mă-mi sunt
liberă ca și pasărea Phoenix
ce-mi înflorește
prin dosul palmelor.