Tu!

Întâiul născut
Fără gura
Care să înghită

Întâmplarea...

De ce ți-ai înlănțuit copacii
De lună?
Toți mușcăm
Din carnea orelor putrede...

Toți purtăm inimi
Și gânduri
Adunate de la marginea
Cerului

Numai tu...
Hrănești orbii
Ce plâng la ușa creației

De parcă nu ți-ar păsa
Că am rămas
Cu o palmă
Lipită de cer...