l-am surprins odata absent
langa ziarul de dimineata
cu privirea rosie de veghe.
era galben la fata
de parca nu mai vazuse nici oameni
nici dobitoace
de la marea privatizare.
aproape de inima
gravura ulceroasa.
"i-am spus ,
nu-i asa?...",
il scuturam
si ma privea ca un raspuns galben,
de aur.
treceam ca doua trecuturi
pe marginea unei aruncaturi de bat,
cu buzele arse
in fata atator impuscati copaci,
povestind.