teribile pasiuni umane din verde
și roșu Vincent van Gogh a scos
când luna cu fața albă se-ncrede
nopții alinate de gândul fălos

peisaje de alean cu fior ce rămâne
ca după sărut de iubită plecată
se prind în plăceri de visuri stăpâne
pe retina hrănită cu clipă uitată

se distinge și efortul mâinii să fie
frumosul complet pentru culori
scoțând armonii de bună frăție
cu lumea salvată de ochi în erori

la urmă râmân cu adevărul din om
arătat de natură ca fructul de pom