Stau lângă vreme
năpădit de păduri
am cu mine pana
care-mi plânge scriind
teologemele
mă întreb cum va fi
fiind
să-mi dau arșița
împletită în fire
pe-o adiere de lebede
cântătoare
sub povara munților
culcați în întuneric
cât o lipsire a roiului
de scântei
cât o lipsire a așchiei
de lumină
mă întreb cum va fi
fiind
să-mi duc arșița
într-o mânăstire
scuturându-și tăciunii