Mi-ar face bine să te văd
după atâta timp
de când te-ai aruncat în mare.
Rămân doar nopți
ca urme lapidare
ale unui nesfârșit de anotimp,
când se adună crinii unui vis
prin librării,
pe trotuare.
Am rupt de-acum
și aur
și picioare
iar țărmul alb sub care ne-am născut
s-a-nchis
ca un răspuns absent la întrebare.