La om, poți recunoaște clar,
Pojghița exterioară.
De suflet însă n-ai habar,
Că-n mister se înconjoară.

O greutate-i simți în trup,
Tributul vieții îl plătește,
Ascunde boala ca în stup,
Soarta însă nu-și jelește.

Fiind un răzvrătit rebel,
Moțăie întins la umbră,
Norocul n-a ajuns la el,
Viața rămânându-i sumbră.

Pedepsa își pătimește,
Din sorgintea strămoșească,
De ce-i rău se pregătește,
Izbăvirea-i doar cerească.