- lui G . E -
Departe sunt de tine , si ratacit privesc …
A valurilor pace si vise se opresc .
Pe patul meu de patimi ma simt fara noroc ,
Sa sting mereu in zare … as vrea , acelasi foc ;

Traiesc in umbre stranii a vietii patimire ,
Durerea-I nesfarsita , se scurge-n nemurire …
Departe sunt de tine si singura ma simt ,
Pe gura ta flamanda as vrea lacrimi sa pic …

Imi pare amintirea un ne-nteles nimic ,
Si-nghet in trista noapte , caci e un groaznic frig …
Pare c-as fi aicea de ani si ani la rand ;
Desi nu merg prin ceata , ma ratacesc plangand ;

Departe sunt de tine , dar simt a ta chemare ,
Inghetul mi-este soba si binecuvantare ;
Cu ochii-mi trist i, in lacrimi … privesc si patimesc …
De ce , iubire , oare … asa de scump platesc ?

Imi pare ca nicicand aproape n-am sa-ti fiu ,
Desi intreg norocul in fata-mi este viu …
Sa uit cum fara viata din brate mi-ai cazut ,
Cum fara sa-mi dau seama demult eu te-am pierdut ?

In sarutari de patimi innec amarul meu ,
Pe patul de iubire zaresc sufletul tau …
Si-mi pare ca o clipa a fost adevarata …
Povestea de iubire , nu ca a fost visata .

Departe sunt de tine , de magaierea ta ,
O clipa de iubire as cere-n viata mea …
Te rog , te rog , iubire , de-o fi si vei pleca …
Lasa-mi ca amintire macar adresa ta …!
- 24 nov 2000-