- lui G . E -
Clipele mor în negura ființei mele .

Razele fericirii iși pierd strălucirea
Cînd fiecare lacrimă mă topește
ÃŽn focul care mi - a furat iubirea .

Dorințe neînțelese mă chinuie dureros
În clipa în care lacrima ucide moartea .
Și timpul îsși scrie povestea pe filele moarte ale sufletului meu
Care ascund atîta sînge închegat .

Petalele trandafirilor se scutură ,
Lăsînd în urmă lacrima care ma ucide
Și nimic din mine nu strigă după inima ta ,
Căci dragostea ne - a uitat la malul fericirii .

Iubirea îmi părăsește sufletul pas cu pas
Și privirea ei îmi pare prea rece și crudă .
În mine mor toate speranțele
Și visele noastre pierdute rămîn în sufletul
Vechiului nostru timp bătrîn .

Esență : Am uitat că suntem NOI!