Iubito muzicanții au fugit de-acasă la drum lung Îi latră parcă ultimul de nelegat un câine ce mușcă frigul pe la spate Doar el și voi de mână pierduții în bărbați
cu împrumut cântând viorile nu ale voastre ci ale unor dispăruți
străini de piatră din atlanți

Iubito am tocmit țâganii din Clejani să cânte L-am arvunit pe Calie i-am dat tot mărunțișul meu de viață am auzit la radio că se topește muntele și că îngheață în vămi singurătatea tatălui și-a mamei rămasă în distanță

Aș îmbrăca din nou în pânză colorată zarzării
din floarea lor aș face un aeroport doar pentru gâze pentru cai urzici paltoane păpădii și ape aș face aripi unui sărut al zilei tot mai lungi

E pe aproape noaptea
cânt
Iubito cheamă tu pe lăutarii mei acasă

au nuntă

se-ntorc toți zarzării-n pământ